|
Prin termenul de anemie se intelege acea stare de boala in care, din cauze diferite, apare o scadere a numarului de globule rosii, a cantitatii de hemoglobina si a hematocritului (raportul intre hematii si plasma sanghina). O persoana adulta sanatoasa trebuie sa aiba 14 – 15 gr de hemoglobina, un numar de hematii intre 4 si 5 milioane pe mm cub si un hematocrit intre 40 si 44%. (Femeile au cifrele normale mai scazute decat barbatii). Anemiile pot fi determinate de o varietate de cause, element care serveste la clasificarea lor. Se pot identifica astfel urmatoarele tipuri de anemii: 1. – anemii provocate de scaderea productiei de globule rosii. In aceasta categorie intra: anemiile prin lipsa de fier (feriprive), anemiile prin lipsa unor vitamine si prin incapacitatea maduvei oaselor de a produce o cantitate suficienta de globule rosii. 2. – anemii provocate de o crestere a pierderii de globule rosii, prin distrugere exagerata (anemiile hemolitice) sau hemoragii. O alta modalitate de clasificare a anemiilor este cea care le imparte in functie de aspectul globulelor rosii din sangele respectivilor bolnavi. Diametrul normal al hematiilor (globulelor rosii) este 7,2 microni. Dupa marimea hematiilor distingem trei grupe de anemii: - anemii macrocitare cu hematii mai mari de 7,5 microni diametru; anemii normocitare (cu hematii de marime normala) si anemii microcitare (cu hematii al caror diametru este sub 7 microni). In functie de cantitate de hemoglobin ape care o contin globulele rosii ale bolnavilor, anemiile se pot clasifica in: anemii hipercrome (in care se gasesc globule rosii de dimensiuni mari, cu un continut crescut de hemoglobina); anemii normocrome (in care globulele rosii – scazute la numar – contin o cantitate normala de hemoglobina), si anemiile hipocrome (in care globulele rosii contin o cantitate redusa de hemoglobina). In fine, dupa cauza care le-a determinat, anemiile pot fi clasificate in: anemii prin hemoragii acute, prin lipsa de fier din cause alimentare, sarcina, infectie, cancer, hemoragii, cornice mici si repetate (hemoroizi, ulcer gastric, metroragii), in cursul unor boli de rinichi, de ficat sau endocrine, anemii prin hemoliza (distrugerea membranei globulelor rosii urmata de pierderea hemoglobinei). Acestea pot fi determinate de cause imunologice (anticorpi), de unele defecte ale sintezei formarii hemoglobinei, de modificarea calitatii membranei globulelor rosii, anemii hemolitice toxice, in care distrugerea membranei este cauzata de unele substante medicamentoase, de unele alimente,vegetale, toxine microbiene etc. Semnele bolii: Rolul principal al globulelor rosii este acela de a transporta oxigenul necesar functionarii tuturor tesuturilor si celulelor din organism, de la plaman la tesuturi si de a indeparta din tesuturi bioxidul de carbon rezultat. Reducerea capacitatii de a asigura transportul oxigenului (ca urmare fie a reducerii concentratiei de hemoglobina din eritrocite, fie a reducerii numarului de eritrocite din circulatie) se manifesta prin paloare, care se instaleaza lent in anemia cronica sau rapid in anemia prin hemoragie, culoare usor albastruie a pielii (din cauza unei reduceri a oxigenului legat de hemoglobina din eritrocite), racirea extremitatilor din cauza reducerii metabolismului din tesuturi, respiratie frecventa care asigura o crestere a cantitatii de oxygen fixate pe hemoglobina, cresterea frecventei batailor inimii (pentru a compensa reducerea cantitatii de sange transportoare de oxigen). Se mai descriu o serie de tulburari la nivelul sistemului nervos, care sunt durerile de cap, ametelile, starea de slabiciune etc., de asemenea consecinte ale oxigenarii insuficiente a tesutului nervos. Principii de tratament: Tratamentul anemiilor depinde de cauza care le-a provocat. Pentru anemiile cu character acut, provocate de hemoragii importante, cel mai bun tratament este inlocuirea rapida a sangelui pierdut (dupa ce s-a oprit hemoragia) prin administrare de transfuzii. In anemiile provocate de lipsa diferitelor elemente necesare productiei de globule rosii si de hemoglobina (anemie prin lipsa de fier, prin lipsa de vitamine) se administreaza dupa caz si in cantitatile necesare, fierul sau vitaminele care lipsesc. In anemiile produse de o hemoliza crescuta se administreaza hormoni coticoizi ( ACTH si cortizon) sau se indeparteaza operator splina (splenectomie). In anemiile provocate de infectii tratamentul antiinfectios corespunzator (cu antibiotice sau alte preparate), iar in cele provocate de cancer, tratamentul bolii de baza cu ajutorul razelor X sau a medicamentelor anticanceroase. Un element important in efectuarea tratamentului este urmarirea periodica a rezultatelor obtinute cu ajutorul hemogramei (cu efectuarea concomitenta a hematocritului si determinarea hemoglobinei). O atentie deosebita se va acorda regimului alimentar al bolnavilor cu diferite tipuri de anemie. Astfel in cazul anemiilor prin lipsa de fier se va administra o alimentatie care sa contina cantitati suficiente de fier pentru a asigura inlocuirea celui pierdut (este in special vorba de anemiile prin lipsa de fier care se constata in cursul sarcinilor). Si in cazul anemiilor trebuie riguros respectate masurile de sterilizare a instrumentelor cu care se efectueaza tratamentul, iar la cei care sufera de o anemie hemolitica provocata de contactul cu anumite medicamente, se vor lua masuri pentru evitarea acestora. Trebuie combatuta tendinta bolnavilor de a lua medicamente din auzite, pentru ca in alt caz “asemanator”, a avut efecte bune. O injectie cu vitamina B12 nu vindeca anemia pernicioasa, dar poate impiedica un diagnostic si un tratament correct pentru cel putin o luna de zile !
|
|